Dragostea nu tine cont de nimic

Nery:

Era o zi insorita insa cu vanturi puternice si valuri uriase. Bucuria surferilor. Salvamarii arborase steagul rosu cu galben semn ca marea era foarte agitata si in ea aveau voie doar inotatorii experimentati. Insa pe langa surferi, mai se avantau cativa adolescenti cu sky-jeturile mai performante pentru a face senzatie cu indemanarea lor la sport extrem. Dupa ora 16, salvamarii isi incheiau misiunea si plecasera si cum administratorul plajei nu avea bani sa plateasca schimbul al 2-lea, plaja ramanea nesupravegheata.
Eu priveam dintr-un colt, de dupa o stanca, distractia tinerilor in apa.

Continuam sa privesc fascinata distractia tinerilor si sa urmaresc sa nu se intample ceva. Desi nu primeam nici o recompensa si nimeni nu stia de existenta mea, nu aveam de gand sa las sa se innece cineva in sectorul meu de ocean, doar fiindca unii erau prea zgarciti sa isi permita 2 schimburi de salvamari.

Stateam in apa pana la mijloc incat coada nu mi se vedea si puteam fi confundata usor cu o fata obisnuita. Nu stiam cum de ma confundase cu una dintre angajatele plajei desi stateam pitita de dupa o stanca si oricum eu faceam treaba lor in lipsa acestora.
Cand mi se atrase atentia, innot repede in acea directie salvandu-i pe cei doi si intorcandu-ma la locul meu din spatele acelei stanci.

Momentan nu mai vedeam pe nimeni in pericol.
-Sa stii ca e un bun punct de observatie de aici dar momentan nu mai vad pe nimeni in pericol. Si fereasca zeii sa vina ziua in care sa fie in pericol o persoana in fiecare minut.

-Intradevar sunt valuri puternice dar majoritatea sunt surferi experimentati care cad si se ridica singuri. Regula salvamarilor e sa sara in ajutor doar atunci cand le este cerut sau observa ca cineva nu scoate capul la suprafata dupa 30 secunde sau daca cineva depaseste linia geamandurilor. Ii povestesc eu dupa care inainte sa ma atentioneze el, plec brusc de langa el si salvez un copil care cazuse de pe o placa de surf. Cel mai probabil furase placa de surf al tatalui sau al fratelui sau si plecase de unul singur pe apa iar valurile puternice il dusese cu mult mai in larg decat linia geamandurilor. Atat de departe incat nici un om normal nu ar fi putut vedea atat de mult in larg pana unde vazusem eu, care aveam simturile mult mai dezvoltate.

Incurand aduc copilul la mal chiar langa el, desi eu nu merg prea aproape de mal ca sa mi se vada coada.
-Te rog frumos, du-l tu la mal, eu nu pot sa ma apropii mai mult de mal.